citeam de dimineatza, pe balcon, spre Cismigiu

Ce desfătare, iarăşi curul cu locuri dragi

Lin ridicîndu-ţi fusta şi sprijinită-n coate

Pe un pervaz, mi-l dărui ca pe o bunătate,

Uitîndu-te afară şi mestecînd posmogi.

Şi fiindcă ţi-e ruşine un pic de ce îţi fac

Vorbeşti cu o vecină ce-ntinde rufe-n curte

Şi scrii chiar cu creionul reţete pentru turte

În timp ce eu cu mîna blind bucile-ţi desfac.

Şi-atunci cînd plin de rouă, fără să ştiu nimica,

Mă bălăcesc în tine ca-n troace dulci moi porci

Tu rîzi şi-I spui vecinei că-i gata mîncărica

De fiert şi din fereastră alene capu-ntorci

Băgîndu-mi limba-n gură, tot sufletul să-mi sugi.

Şi-ţi scoţi, înfierbîntată, piciorul din papuci.

(Emil Brumaru, Sonet 19)