Ce zodie e?

azi noapte l-am visat pe paul. mergea fara sens pe strada si parca nu m-a vazut. sau m-a evitat. stiam ca plecase la londra, si oare ce cauta pe o strada care semna teribil cu cea a copilariei mele. l-am intrebat de ce nu a mai plecat dar nu mai stiu ce mi-a raspuns. in realitate se pare ca a plecat la londra. are cica acolo un iubit malaezian sau ceva. adica altul. dintr-o serie de ani buni. intotdeauna a cautat iubiri prin alte parti. prin alte orase cat de departe ar fi. sau chiar prin alte tari. spatiul era limita, nu au descoperit inca viatza. heh. deci baiatul malaezian e ospatar. un alt caz pierdut, o alta iubire moarta din fasha, si continua mirarea mea despre cum functioneaza psihicul uman. ce tot cauta el tot timpul prin alta parte, de ce isi inchipuie ca raspunsurile lui sunt totul timpul altundeva. de ce magia altui loc, al departarilor, al necunoscutului. culmea e ca povestile astea au acelasi final nefericit. ma rog, nefericirea e relativa, altfel ar trebui zis. au final si punct. nu au viitor din start, se termina, iubirea nu exista, departarea e inselatoare, proiectiile despre o lume mai buna sunt false. omul asta toata viatza cauta cu disperare ceva. nu va gasi, doar pentru simplul motiv ca nu stie ce cauta. partea aia cu iubirea adevarata e o ipocrizie de-a lui, nu prea poate sa existe odata cu el, cataclismul emotional va ucide tot adevarul.